Romanian	English	French	Greek	Russian	German	Spanish	Chinese	Japanise	Armenian

"Aripa Frîntă"

Vizita în California a scriitoarei, poeta Elena Calugaru-Baciu

"Sunt tentat de doua lucruri: sa incep o discutie teologica pe temele principale ale cartii, sau sa dau cat mai multe citate din ea pentru a fi sigur ca cei ce nu au sansa sa o cumpere, cel putin sa aiba o mica posibilitate de a-si face o idee despre ea. Nu voi face nici una nici alta. Voi lasa duhul cartii sa-si croiasca destinul in cultura romana."

Aprecierile de mai sus sunt extrase din DICTIONARUL: "Personalitati romane si faptele lor" - editia 2003, care dictionar cuprinde si personalitatea Elenei Calugaru Baciu.

Ocazii de a o intalni au fost mai multe, cand autoarea a făcut cinci lansari de carte, patru de proza scurta, si un volum bilingv de poezie (romana-engleza) toate oferindu-va si posibilitatea de a va imbogati colectia de carte, cumparandu-le in momentele de prezentare.

Titlurile celor cinci lansari de carte sunt:

-Gradinile lui Sebastian- proze scurte

-Din nou Cain- roman

-Jocul tipatului- proze scurte

-Ambarcatiunea Arca- roman

-Glosse-versuri bilingve

Intalnirile cu cititorii au avut loc în 5 locații diferite în Sudul Californiei, astfel:

13 Martie 2004-RIALTO

20 Martie 2004-Consulatul General al ROMANIEI- 11766 Wilshire Blvd., Los Angeles, CA

27 Martie 2004-LA HABRA

28 Martie 2004-VERDUGO-Parohia Sf.Treime

04 Aprilie 2004-San Diego- Inaltarea Sfintei Cruci. -3703 Central Ave., San Diego, CA., 90125

Înaintea sosirii sale în America, ELENA CALUGARU BACIU a facut o avanpremiera prin paginile Revistei Clipa cu doua articole pline de temperament: "Intalnire spirituala, este vorba de o intalnire la CHISINAU cu Acad. poet Grigore Vieru, cu Acad. Mihai Cimpoi si alte multe personalitati culturale, iar cu ocazia aniversarii zilei de nastere a Marelui EMINESCU, a scris un interesant articol filosofic- "Trairi catilinare".

Și alte informatii de detaliu au fost publicate in REVISTA CLIPA

(A consemnat Ion Anton)

Cuvântul de BUN-VENIT!, din partea preotului paroh

Iubiţi credincioşi, şi onorată audienţă,

(din cuvantarea parintelui Constantin Alecse)

		Suntem binecuvântaţi astăzi, duminică 28 Martie 2004, în cadrul festivităţilor de aniversare a Unirii Basarabiei cu Patria Mamă (înfăptuită la 27 martie 1918), să salutăm prezenţa în mijlocul comunităţii, din cadrul parohiei Sfânta Treime din Los Angeles, California, pe bine-cunoscuta scriitoare, poetă Elena Călugăru-Baciu, autoarea  recent-publicatului roman “Aripa Frîntă“, ce a văzut lumina tiparului în editura „Amurg Sentimental”,  din Bucureşti, România, la începutul primăverii anului 2004.  “Aripa Frîntă“, este ultima ei lucrare, în rânduială cronologică, însă pivotală în ierarhia valorică literară,  din seria pentateuhală a cărţilor pe care poeta scriitoare Elena Călugăru-Baciu le va  promova, şi în afara graniţelor României, în rândul iubitorilor de literatură română, şi anume: “Jocul Ţipătului” , 2002, “Din Nou Cain”, 2003,  “Grădinile lui Sebastian”, 2004 (prima ediţie apărută în 1999), “Poezii/Poems”, volum bi-lingual, 2004,  şi – bineînţeles, lucrarea de referinţă “Aripa Frîntă”). Menţionez doar în treacăt faptul că în anul 2000, poetei Elena Călugăru-Baciu i-a apărut, în aceeaşi editură, încă un volum de poezii, “Glose”, cu o postfaţă a criticului literar, prof. univ.dr. Valeriu Filimon. Prezentarea personalităţii, şi a lucrării literare, a înaltului nostru oaspete, o va face domnul Ion Anton, distins enoriaş al parohiei Sfânta Treime, şi colaborator neobosit la revista “românilor de pretutindeni”, CLIPA; smereniei mele revenindu-i blagoslovita onoare de a face o succintă referinţă la “cartea de căpătâi” (deocamdată până acum, zic eu), “Aripa Frîntă“,  deşi  autoarea, în epilogul lucrării ne ameninţă categoric:”Nu voi muri niciodată, şi niciodată cartea aceasta nu se va sfârşi!!!”

Dicţionarul “Personalităţi Române şi faptele lor 1950-2000”, apărut sub îngrijirea domnului Constantin Toni Dârţu, Iaşi 2003, pp. 71-78, ne dezvăluie, după potenţa condeiului, şi a spaţilui limitat alocat, coordonate principale din viaţa şi activitatea literară a poetei-scriitoare, Elena Călugaru Baciu, şi succinte aprecieri, venite din partea unor personalităţi ale culturii româneşti-universale, surse ale muzei transcendentale şi maestre ale condeiului, cu vocaţie nemuritoare, la adresa vieţii şi operei domniei sale.  Între acestea enumerăm pe: Victoria Milescu, Ion Câmpeanu, Theodor Damian, Valeriu Filimon, Augustin Macarie, Ion Machidon, şi alţii.

Şi, fiindcă am făcut referinţă la Ion Machidon, iată un paragraph din post-prezentarea sa la romanul “Din Nou Cain”, Bucureşti 2003: “Elena Călugăru Baciu este, de fapt, o prozatoare formată, care ştie cum, şi de unde să-şi aleagă subiectele, pentru ca, în cele din urmă, să le dezvolte cu interes, folosindu-se de cele mai ghiduşe expresii, încât să stârnească curiozitatea cititorului…”

……………

Pentru cititorul obişnuit, romanul “Aripa Frîntă”, poate fi considerat un “Jurnal de călătorie” început în “Okeamos Potamos” (apa Dunării), derulându-se adesea pe coline esoterice, înstrăinate şi neînţelese, alteori reale şi empirice, Atlanticul (p.21), Marea Egee, Tigrul şi Eufratul, Tamisa, Dunărea şi Prutul, adesea ţinuturi mai puţin cunoscute muritorului de rând, şi spiritului strămăşesc  (Turcia, Siria, Irak şi Iran), călătorind, apoi prin nenumărate alte sfere, culturi şi civilizaţii, întorcându-se, în fine, pe meleagurile neamurilor “dela Piatra Roşie, şi cele de pe muntele Ursu, cu turme de oi, cu coadă groasă şi lapte bun” ), p.221.

Abătându-ne de la subiect, menţionând doar pentru cei neavizaţi, ca fiind îndeobşte cunoscut faptul că înainte de a cumpăra, sau a citi o carte, cumpărătorul/cititorul mai întâi o “frunzăreşti”…,  adică trece peste “tabla de materii”, conţinut, prefaţă, efentual “postfaţă”, viaţa şi opera autorului/autoarei, apreciind din capul locului dacă se merită să-şi “investească timpul preţios” într-o astfel de lucrare.

Oferindu-ne lucrarea, cu dedicaţia: “mulţumim pentru lecţiile de religie, în asentimentul cărora este scrisă şi cartea mea, deşi ea se opreşte la limita dintre Zalmoxe şi Iisus, la daci...”, scriitoarea dovedeşte din plin faptul că este nu numai o mânuitoare dibace a condeiului, manifestând prin scris, exteriorizarea, dacă se poate vorbi astfel, a “labirintului interior” a profundelor sale cunoştinţe în multiple şi variate domenii: istorie, geografie, literatura, filozofie, religie, etc., dar este şi o adevărată trăitoare a convingerilor şi simţămintelor sale duhovniceşti, cărora le ofera o interpretare pragmatică.

Apărută în editura „Amurg Sentimental”, din Bucuresti, România, la care scriitoarea-poeta Elena Călugăru Baciu este redactor începând cu anul 1999 (vezi, Dictionarul), “Aripa Frîntă” – “este doar un moment, ea rămâne etern Aripă”, se confesează prof. univ. dr. Noemi Bomher, autoarea postfaţei, sugestiv intitulată “Tradiţia Frântă”, accentuând trei obsesii ale lucrării: Oglinda, Călătoria, şi Iubirea.

Mărturisesc sincer că “obsesiile lucrării”: Oglinda, Călătoria, şi Iubirea, subliniate în postfaţa volumului, m-au frapat, de aceea, doresc sa aflu cele mai adânci coordonate ale spiritualităţii, româneşti, în concernul ortodoxiei universale.

OGLINDA

Apostolul neamurilor spune: “Acum văd ca în oglindă, ca şi în ghicitură, însă atunci voi vedea faţă către faţă”.

In interpretarea autoarei, “Oglinda reprezintă ochiul lui Dumnezeu”, sunt sigur că ne referim la “ochiul proniator”, care, încă din lumea aceasta, îl înţelegem drept o manifestare, după puterea noastră de înţelegere, a eternităţii paradigmale, după cum ne vorbeşte şi autorul epistolelor Pauline, Sfântului Apostol Pavel, ce zice: “acum vedem ca şi în ghicitură, în oglindă…”, adevărata oglindă, fiind însuşi Domnul Hristos, dezlegătorul tuturor misterelor, ieri, astăzi şi ÎN VEAC!.

CALATORIA

Ca şi în romanul “Din Nou Cain”, în “Aripa Frîntă” predomină antiteza: materia, cu valenţele ei; tainicul (Duhul Sfânt), cu Absolutul Lui, cu starea lui harică; muritorul, şi greutatea lui, veşnicul cu aripile lui neînfrînte; întunericul, cu gheena lui, şi lumina Creatorului, în care se regăseşte puritatea pirdută de Adam prin cădere.

Un fir roşu leagă întreaga lucrare, făcând-o un tot unitar, până ce îl poartă pe căutătorul cititor, care nu poate lăsa lucrarea din mână până ce nu o termină de citit, spre o singură concluzie, spiritul prevalează materia, iar veşnicul prevalează  efemerul.

DRAGOSTE/TIMP/DRAGOSTE

În “Aripa Frîntă” se poate identifica cu uşurinţă, îndreptarul dintr-una din lucrările de căpătâi a actualului Mitropolit al Moldovei, IPSSa dr. Daniel Ciobotea: “Timpul şi valoarea lui în Ortodoxie (mântuire)”, jocul transformării timpului în spaţiu, şi al spaţilui în timp. Relaţia omului cu Dumnezeu (eternitatea) se manifestă în chipul dragostei, chiar dacă dragostea nu este motivul central al romanului.

În timp, energiile divine se revarsă, curg, lucrează, izvorăsc din sursă şi se precipită, fără intermediari şi justificări logice, inundă, ameninţă - fără permisiune şi pudoare intelectuală – către albia primitorului, cu un singur scop, vindecare efemeră şi veşnică a eului pământean-divin, spre o reînviere cosmică, şi o recunoştere a “adevărului sublim”, şi “viaţă Christică” - (divinitatea trinitară, mărturisită şi nedespărţită), translatată într-o creştere “din slavă în slavă”, a chipului uman, desăvârşit în divinitate, potrivit interpretării pauline.

Verbal, autoarea accentuează faptul că “Aripa Frîntă” se doreşte a fi “Cartea Neamului”, aşa după cum (citez):  “Dvoastră doriţi să zidiţi o Catedrală Romanească pe Coasta Pacificului”, tot aşa şi eu, consider, cartea “Aripa Frîntă”, este, şi va rămâne o “Carte a Neamului”.

Autoarea lucrării este urmărită de un profund “patriotism”, în decursul întregii lucrări, fără a face mare caz de aceasta: “când vorbim despre Ţara noastră, ni se aminteşte de Nadia Comaneci, Gheorghe Zanfir, Hagi...” (p. 89), vădit şi mai vârtos, în crezământul său: “La început… referindu-se la evenimentele legate de invazia ruşilor în Chehoslovacia,  1968, …se părea să vină soarele şi pe strada noastră” (p.91).  Sunt convins că “soarele”, la care se referă aici autoarea, este “Hristos Domnul, Soarele Dreptăţii”.

Autoarea trădează, adesea involuntar, creşterea şi trăirea ei, adânc creştinească (ortodoxă), aşa cum a moştenit-o din moşi strămoşi, prin afirmaţii de genul “sălaşul lui Eros (zeul dragostei), este peste tot în fiinţa umană”, care - în interpretare Ortodoxă înseamnă că -  bărbatul şi femeia prin dragoste poate procrea, potrivit Sfintei Scripturi: ”De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl şi pe mama sa, şi se va lipi de femeia sa, şi vor fi amândoi un trup…”.

Concluzia răspicată a prof. Noemi Bomher, referitoare la valenţele “rostului dragostei”, în lucrarea de faţă, este, pe cât de succintă, pe atât de convingătoare: “Rezultatul Dragostei este, tocmai rezultatul existenţei, - dragostea adevărată înseamnă înţelepciune interioară”, sau după cum glăsuieşte psalmistul: “frica de Dumnezeu, este începutul înţelepciunii”, temei sacru al Tainei Căsătoriei, unirea în Hristos, în legatura duhovnicească a umanului cu divinul.

Partea finală a lucrării, urmează a se scrie “ trăirea de’a pururea întru Hristos”. După afirmaţiile autoarei: “Aripa Frîntă“, “nu voi muri niciodată, şi niciodată cartea aceasta nu se va sfârşi!!!”

Şi bine face… în eternitate, acolo în CERURI, vom avea destule de citit.  Să’ncepem însă de pe-acum.

În încheierea prezentării, poeta a adresat mai îtâi un cuvânt de suflet participanţilor, a mulţumit tuturor celor ce au invitat-o, şi i-au sponsorizat vizita în Statele Unite, şi a recitat apoi câteva poezii din creaţiile personale.

O zi înălţătoare, şi cu adevărat binecuvântată. Sursa: www.biserica.org

O nouă crizantemă pe pământ

Dumnezeu e printre noi!
-Nu cred. Nu-l văd nicăieri.
-Pentru că nu-ți folosești ochii și mintea
Pe care ți-a dat-o Dumnezeu,

Sau nu-ți place să-i spui Dumnezeu
-Ca să nu pari ridicol în ninciun fel
Gândesc să-i spun la feminin, Natura
Căci ea e mama noastră a tuturora.

-E bine și așa, că ea e sfânta, fiica lui Dumnezeu
Și-l îndeamnă pe acesta să creeze mereu
Și iată că ascultată, Dumnezeu dă la lumină
O crizantemă galbenă cu mult fior,

Analizat de oameni și bucuroși revin la teorii
Că Dumnezeu există, având gtijă de noi
Crizantema e o floare galbenă în culoare,
Carotenul în firea lui salvator a ochilor care

Inbătrâniți de timp, de viață, de războaie
Aduce omenirii îmbunătățirea de dioptrii
Ș-această crizantemă are în frunze hrană
Salvând omenirea de la foametea mare

Ce tot se discută la televizor și-n ziare
Și ni-l amintește pe Dumnezeu, care
Salvează mereu omenirea, nefăcând reclamă
Imbunatățindu-și fiica, Natura și pe noi.

Biblioteci Virtuale din România

Iași * Bazilica * Cluj * Biblioteca Națională Română (Digitală) * Biblioteca Digitala Nationala * Europeana * Humanitas * Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti * Biblioteca Polirom