Romanian	English	French	Greek	Russian	German	Spanish	Chinese	Japanise	Armenian

"Proză scurtă din lumea văzută si nevăzută"

Elena, voința de a reconstrui lumea secretă

		Volumul creat de doamna Elena Baciu are un titlul simbolic: "Proză scurtă din lumea văzută si nevăzută". Voi încerca să sugerez că naratiunea aceasta reprezintă o formă de implorare de a situa fiinta autoarei în vechea si eterna lume misterioasă a strămșilor benefici, oameni cântonați in ritualul tainic al continuitatii între lumea plantelor, a animalelor ș al străvechilor obiceiuri. Pornesc analiza de la numele scriitoarei; aceasta se numete Elena, cu trimitere directă către etimologia mitologica a unei simbolice feminități, ce a deschis calea estetică a elenilor – si Baciu, termen clar, care sugerează pastoritul (in epoca internetului pastoritul, estetic arată că autoarea are multe volume / oi) și că, indiferent de aripile frânte, sau nu, adevăratul cioban al cuvintelor / versuri si proze / crescute în pământ românesc, pot fi numite de către un comentator, drept forme emigrante către infinit. Uneori textele devin povestiri, traduse in multe alte limbi ale fiintei umane. Toate calitatile secrete demonstrează că autoarea, Elena Baciu Calugăru caută să descopere, in ce măsură un Baci a devenit - sau rămâne si Calugar - paznic al termenilor dragi din limba română, pe care ea ii răsfiră pe multe continente. "Pescuind" cuvinte; autoareă afirma, intr-o notă/ subtitlu: "să pornim în urmărirea" acestora, ori "să fim lumină". -

De aceea ma voi referi la numele personajelor din creatia sa, adresate clar In titlul "Tie, omule", lectorilor, întrucât simbolismul numirii, un vechi limbaj catalizator universal, relevă complicate meandre ale nevoii doamnei Baciu de a se manifesta prin scriere, prin precepte și credinte, sugerate de titlurile semnificative ale crețiilor, ascunse în peșteri, comori, descoperite si în "Grădinile lui Sebastian", texte, care împărtaesc informaii și stârnesc emotii, mult mai puternice decât un întreg dosar: Scrierea a devenit pentru autoare, o formă internațională de comunicare, imaginar, ce trece dincolo de barierele de limbă, istorie, nationalitate, cultură si religie...

Dar, oare, de ce este atât de puternică legea estetica a acestei doamne, întrucât orice întâlnire cu persoana sa sugerează că scrierea, semnifică o lecie de viata, pe care, vrednica scriitoare o transformă în povesti despre întâmplări speciale din cumpenele existentiale, care o determină a exista.
Din 1991-2020, titlurile arată că scriitoarea caută mereu o idilică "Tară cu fagi", "Să fim lumină" poezii, "In pursuit of the treasure" (prose), "Pescuitor de cuvinte" poezii, "Cuvânt către stele" carte alcătuită cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la moartea savantului B. P. Hadeu, "English for nursing", "Lumini către Eminescu" poezie, proza, critica și istorie literara (antologia Orizontului Literar Amurg Sentimental), "Jocul țipătului" proză scurtă, demonstrează că egoul persoanei sale reactionează, fie către perfectiunea unui mod de atingere a unei lumi de dincolo, fie către corectitudinea unor momente perfecte, căci ea va merge mereu înainte, știindcă nici un fulg de zăpada nu cade pe un loc greșit.
Scrierile sale - pe care le pitește într-o arhivă definitorie - sunt, într-adevăr, o formă de stenografie pentru propria-i existentă, ce evocă răspunsuri instinctive, profunde, pentru autoare, un simbol sau un semn, primit prin intermediul aplecării asupra marilor înifăptuiri ale lui B. P. Hasdeu.
Simbolurile ritualice din proza Elenei Baciu se disting prin apelul la ceremonii tainice, care trimit către o peșteră ascunsă, toate manevrele autoarei dorind, antologic ori mondern si nou, în limba română sau în traduceri să cunoască; prin amintire și prin fictiune, o auto-transformare, căci semnele și simbolurile, pitite în titlurile multor construcii literare ale doamnei Elena Baciu Călugăru arată cum se poate vietui in fictiune.
Minunatele secrete sunt un indicator al vastei sale creatii: lirice, narative, memorialistice, în care naratorului personajele sunt mereu în căutarea comorii literare proprii si ale unor nume de autori, care reprezintă o direție, cu simboluri cu o anumită implicatie, au stârnit raspunsuri emotionale; volumele reprezintă indirect (îIn mod conventional sau în virtutea unei credinte mistice) nu doar cărți, ci părțo din existenta sa, devenite o fiiță, complicată ascunsă în termenul, ,,senm", care la Elena Baciu Calugaru (derivă din latinescul signun/marcă) este definit in general ca ceva care transmite o informatie specifică, pe când simbol (din latinescul symbolum) poate fi interpretat ca un lucru, un mister, ceva ce reprezintă altceva; cele două cuvinte se confundă: poeziile, prozele sale sunt simboluri ale credintei in arta literară.
Originea termenui simbol este foarte interesantă: derivă dintrun obicei grecesc antic, acela de a sparge in bucăti o tăblită, de lut, revenindu-i o piesă fiecărui membru al grupului, la desparțire; când grupul se adună din nou, piesele se reasamblau - sumballein, ,,a le aduna împreuna"; ca intr-un mozaic, astfel, se confirma relatia dintre oameni.
Pentru scriitorii moderni, a compune naratiuni semnifică un ritual, o refacere a circumstantelor fericirii de altă data, ori o redescoperire a miturilor tainice, pitite în manifestările tainice ale fiintei sub o formă geometrica, aceea a formei scrierilor doamnei Elena Calugăru- Baciu, cu titlul referitor la lumea văzută si nevăzută, cu valoare de stea.
Aici apare dezlegarea nevoii imperioase de a comunica prin naratiuni, de fapt, poeme ale existentei.
Si tot astfel se deschide un lacăt misterios, ultimele creatii sunt semnate Elena Stejerel, adică, misterios, cel care construiete nuvele ori romane, poezii ori dialoguri cu Divinitatea, cel care i-a modificat personalitatea, a reuit sa devină un arbore puternic, poate doar timid, dar ca diminutiv al lui stejar, precum în versurile populare: "Foiuleană stejărel, / Cat eram mai tinerel.../ Care puica ma videa/ Tot prin casă ma poftea."
Din ce cauză se compun autobiografiile mascate sub formă de nuvele?.
Expunere orală sau scrisă a vietii unei persoane făcute de ea însăși POATE Fl DATORATA UNEI DORINTE LITERARE, dar, cel mai adesea rămâne o adresare pentru a accede la o impăcare cu tine însati.
Din perspectiva estetică. deosebirea dintre scriere si autobiografie este mica, ambele sunt elementar sustinute de fictiune si de amintire, care poate să fie neadevărată fără o intentie expresă (se compun memoriile, prin re-amintirea sistemului) existential, odată cu incipitul unei dorinte de a accede într-un alt spaiu al vietii, (atunci timpul fiinta fericit?), trecerea PRINTRE MEMORII, find marcată de elemente personale retrospeetiv ideale (prefixul auton / auto, devine adaugat la bios / viată si graphein / scriere) trimite către o poartă, ori mai multe spații, de traversare către o implinire.
Paradoxal, spatiul real al implinirii prin amintire este un tarâm fermecat, loc al salvării autoarei, care ascunde mereu sensul mistic al numirii: "- Mama mi-a zis Nicolae... dar tata mia zis Stejerel, când a plecat la războiul acel, căruia oamenii îi zic balcanic:"
Fără să doreti, revii mereu la pasaje stabile si melancolice despre imaginea unui suflet de copil, care descoperă mereu frumosul, pentru ceea ce primește cu recunotintă, indiferent cat de dificil este si rămâne efortul:
"Si tot sărind pe drum din spinare în spinare așa cum era el presărat cu ridicături si vale, ajung pe drumul molcom al locului meu de naștere, coborând privirea si văzând doar lustrul unor ghete de domn care nu erau altele decât ale invatătorului nostru, domnul Munteanu, care mereu glumea cu noi, spunându-ne că el detine un mare adevăr în numele său, că el vine de la Iezer, munte falnic pe care nu-l urca nimeni ușor ca pe al nostru, aici in Dobrogea. Dar un coleg dintr-a patra i-a zis odată: ,,o fi el falnic, domnule invatator, dar nu bătrân ca al nostru, pe care i-a trecut ,,Noe cu arca lui în luptă cu potopul".
Scrierile sale trimit către o formă rituală de inversare a timpului, de afirmare a unor treceri care apropie evenimente, prin agregare, prin reafirmarea unei noi personalitati, care cantonează psihologic si in semnificația deosebită a unei noi persoane, devenită Stejărel.

NOEMI BOMHER, Doctor in literatură română, Universitatea "Alexandru loan Cuza"-Iasi, ianuarie 2019

2017 - PELERINAJ LA MORMĂNTUL SFÂNT

LA POALELE MUNTELUI DE NISIP ȘI PIATRĂ - INTRARE ÎN TUNEL [Manăstirea Sf.Ioan de la Neamț], ISRAEL

Din piatră, nisip și măgari dornici de-a mușca din mărăcini
Se nasc cântări și pricini ce sufletului I se cer cântate
Prin cuvite-psalmi binecuvântate cu Shalom, Alecum Saalam
Devotat
De copiii lui Aram
Lăudat bărbat devenit Avraam cel meritos ce- a născut două popoare
Vrednice de închinare la Dumnezeu și Alaah Aqbar neînduplecat
În rugăciunea ce-o cerea poporului din zori până-nserat,
Să fie harnic și ascultător, mergător la Mecca pentru răspunsul Domnului
La învățătura Cerului și Pământului, dar mai ales a Omului greu încercat.

*

Am fost în Pământul ce a suportat nedrepte cruzimi, dar mai ales moartea
A celui ce a fost învățatorul urmașilor lui Adam și el înmormântat
În cenotaful omenirii, înfricoșat, ascultând glasul poporului mânuit
Cu minciuni și viclenie de catre cel bogat,
Care nu pierde momentul răzbunării adevărului lui, nebăgarea în seamă a înțelepciunii
Și a credinței binelui pe un pamânt arid sub soare arzător, pribegind  în căutare de Dumnezeu,
Negăndu-l pe El, Iisus Hristos ce vindeca bolnavul și ridica necazul
poporului numai în felul lui,
Făcând voia Tatălui său și-a noastră, a tuturor.

Biblioteci Virtuale din România

Iași * Bazilica * Cluj * Biblioteca Națională Română (Digitală) * Biblioteca Digitala Nationala * Europeana * Humanitas * Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti * Biblioteca Polirom